— Știri

Digital Omnibus și cookie-urile: cât costă bannerele și ce se schimbă

După estimarea Comisiei Europene, oamenii din UE petrec 334 de milioane de ore pe an cu bannerele de cookies. Pe ce se sprijină cifra, ce apasă oamenii de fapt și unde a ajuns, în noiembrie 2026, planul de schimbare a regulilor.

De Level UI11 min de citit · 13 surse

Digital Omnibus, propunerea Comisiei Europene din noiembrie 2025, rescrie printre altele regula din spatele bannerelor de cookies. Regula, modificată ultima dată în 2009, spune că un site poate stoca ceva pe dispozitivul tău sau poate citi ceva de pe el doar cu acordul tău, cu excepția cazului în care e strict necesar. Rezultatul ei vizibil e bannerul de cookies, iar Comisia descrie acum efectul propriei reguli așa: utilizatorii apasă adesea pe orice buton, doar ca să poată intra pe site-ul vizitat. În octombrie 2026, Consiliul UE a convenit o versiune proprie, diferită. Articolul pune cifrele una lângă alta: cât timp costă bannerele după singura estimare oficială care există, ce apasă oamenii și de ce, ce ar schimba fiecare versiune a noii reguli și ce ar trebui să facă între timp proprietarul unui site. Fiecare cifră vine din sursa numită lângă ea, citită pe 3 noiembrie 2026.

Regula cookie-urilor azi și în cele două propuneri

PunctAziComisia, nov. 2025Consiliul, oct. 2026
Unde stă regulaDirectiva ePrivacy, art. 5 alin. (3)GDPR, noul art. 88aDirectiva ePrivacy, art. 5 alin. (3) rescris
Statistici de vizitare fără acordNuAgregate, făcute de site, pentru uz propriuAnonime și agregate, inclusiv de un terț în numele site-ului
Alte excepții noiNiciunaSecuritateSecuritate; măsurarea audienței media; măsurarea reclamei contextuale
RefuzulNestabilit în textUn singur clickUn singur click
Întrebare repetată după refuzNestabilit în textDupă cel puțin 6 luniDupă cel puțin 4 luni
Alegeri setate în browserNuSite-urile după 24 de luni, browserele după 48Eliminate; raport despre tehnologii de confidențialitate în 12 luni
Se aplică de laÎn vigoareLa 6 luni după intrarea în vigoarePrin legi naționale, la 24 de luni după adoptare

După întrebările și răspunsurile Comisiei din 20 noiembrie 2025 și mandatul Consiliului, documentul 14756/26 din 22 octombrie 2026, care marchează fiecare modificare față de textul Comisiei. Citite pe 3 noiembrie 2026. Niciuna dintre versiuni nu e lege, iar Parlamentul European nu și-a adoptat poziția.

Ce au găsit studiile despre ce apasă oamenii

SursaSituațiaRezultatul
Utz et al., 2019Magazin online german, toate căsuțele bifate dinainteCirca 30% pe mobil și 10% pe desktop acceptă tot
Utz et al., 2019Același site, căsuțe nebifate (opt-in)Sub 0,1% acceptă tot
Utz et al., 2019Același site, timpul până la prima reacțieMediana 4–8 secunde
Nouwens et al., 2020Pop-up-uri de consimțământ colectate automat11,8% respectă cerințele legale minime
Nouwens et al., 2020Butonul de refuz scos de pe primul ecranAcordul crește cu 22–23 de puncte
IAB Europe, 2025, citat de ComisieSondaj din industrie54% acceptă tot, 26% refuză tot
forsa pentru BfDI, nov. 2025Sondaj printre utilizatorii de internet din Germania60% refuză tot când e un singur click

Sondajele redau ce spun oamenii despre ei înșiși; cele două studii de teren înregistrează ce au făcut. Cifrele sunt cele publicate de fiecare sursă.

O regulă de confidențialitate care a devenit un click

Articolul 5 alineatul (3) din Directiva ePrivacy cere acordul vizitatorului înainte ca un site să stocheze informații pe dispozitivul lui sau să citească informații de pe el, cu excepția cazului în care asta e strict necesar pentru un serviciu cerut de vizitator. Regula vine de la începutul anilor 2000 și a fost modificată ultima dată în 2009. Cele mai multe site-uri o respectă cu un banner, iar după ipoteza de lucru a Comisiei, 85% dintre site-urile pe care le vizitează un european afișează unul.

Nici autoritățile care aplică regula nu sunt convinse de ea. Într-o evaluare din 2022, citată în analiza de impact a Comisiei, doar 3 din 30 de autorități competente au spus că articolul 5 alineatul (3) funcționează „bine”; 13 au spus „acceptabil”, iar 3 „slab”. Plătesc și firmele: aceeași analiză estimează costul mediu al unui banner de cookies la 400€ pe site pe an și, cu circa 41% din cele 10 milioane de site-uri active din UE care afișează unul, totalul la 1,64 miliarde de euro pe an.

Cât timp costă bannerele de cookies

Singura estimare oficială se află în analiza de impact publicată de Comisie odată cu propunerea, pe 19 noiembrie 2025. Metoda: 450,4 milioane de oameni în UE, dintre care 75% folosesc internetul ca să caute produse și servicii; 100 de site-uri vizitate pe lună, 85% dintre ele cu banner; 3,5 secunde pe banner. Rezultatul e de circa 334 de milioane de ore pe an. La salariul orar mediu din UE, asta înseamnă aproximativ 11,2 miliarde de euro, iar pentru că oamenii navighează mai ales în timpul liber, Comisia coboară suma la între 3,36 și 5,6 miliarde de euro, folosind valoarea pe care planificatorii din transporturi o atribuie timpului liber.

Nimeni nu a măsurat totalul; fiecare cifră aflată în circulație e o înmulțire de ipoteze. Numărul de vizite și ponderea bannerelor vin dintr-un articol de blog publicat de Legiscope în 2024, pe care nota de subsol a Comisiei îl citează cu tot cu titlu: „Europeans Spend 575 Million Hours Clicking Cookie Banners Every Year”. Articolul calcula cu 5 secunde pe banner, iar Simple Analytics, printre alții, i-a preluat cifra. Pagina Legiscope de la aceeași adresă spune acum că nu se poate deduce un total de încredere pentru UE fără date măsurate despre cât de des și cât de mult interacționează oamenii cu bannerele. Cel mai aproape de o măsurătoare e un studiu de teren din 2019 pe un singur site german, unde a durat în mediană 4–8 secunde până când un vizitator a reacționat la banner.

Ce apasă oamenii de fapt

Întrebați direct, oamenii spun că refuză. Într-un sondaj forsa pentru autoritatea federală germană de protecție a datelor, BfDI, publicat pe 4 noiembrie 2025, 60% dintre utilizatorii de internet au spus că refuză cookie-urile în bloc atunci când se poate dintr-un singur click. Sondajul din industrie citat de Comisie, realizat de IAB Europe în 2025, a găsit obiceiul opus: 54% dintre utilizatori acceptă toate cookie-urile și 26% le refuză pe toate, în cuvintele Comisiei adesea fără o decizie informată.

Câți oameni acceptă depinde mai puțin de oameni și mai mult de banner. În studiul de teren al lui Utz și colegilor săi din 2019, cu 82.890 de vizitatori ai unui magazin online german, un banner cu toate căsuțele bifate dinainte a făcut ca circa 30% dintre vizitatorii de pe mobil și 10% dintre cei de pe desktop să accepte toți terții. Când aceeași alegere a fost oferită cu căsuțele nebifate, sub 0,1% au acceptat tot.

Bannerul e o decizie de design

Un studiu din 2020 al lui Nouwens și colegilor săi, prezentat la conferința CHI, a colectat automat pop-up-uri de consimțământ și a constatat că doar 11,8% îndeplineau cerințele minime pe care autorii le-au dedus din legislația europeană. Într-un experiment, scoaterea butonului de refuz de pe primul ecran a crescut acordul cu 22–23 de puncte procentuale, iar alegerile mai detaliate pe primul ecran l-au scăzut cu 8–20 de puncte.

Puse una lângă alta, cifrele explică bannerul pe care îl știe toată lumea: un buton mare de acceptare și refuzul ascuns un nivel mai jos. E aspectul care strânge cele mai multe acorduri, motiv pentru care e exemplul clasic de dark pattern și motiv pentru care ambele versiuni ale reformei încep cu un buton de refuz care cere un singur click.

Ce a propus Comisia în noiembrie 2025

Pe 19 noiembrie 2025, Comisia a publicat Digital Omnibus, o propunere de simplificare a mai multor legi digitale ale UE deodată, împreună cu un Digital Omnibus separat pentru AI, pe care îl urmărim în cronologia AI Act. Pentru cookies, ar muta regula din Directiva ePrivacy în GDPR, ca nou articol 88a, cu amenzile GDPR de până la 4% din cifra de afaceri globală. Acordul ar rămâne regula, cu o listă scurtă de situații care nu au nevoie de el: transmiterea unei comunicări, un serviciu cerut de vizitator, securitatea și statisticile agregate pe care un site le face despre propriul public, pentru uz propriu.

Acolo unde e nevoie de acord, refuzul ar trebui să ceară un singur click, iar un refuz ar trebui respectat cel puțin șase luni înainte ca site-ul să întrebe din nou. Un nou articol 88b ar obliga site-urile să accepte alegeri trimise automat, într-o formă citibilă de calculator, de exemplu din setările browserului, la 24 de luni după intrarea în vigoare, iar browserele companiilor care nu sunt IMM-uri să ofere această opțiune după 48 de luni; serviciile media ar fi exceptate. Comisia se așteaptă la economii de peste 800 de milioane de euro pe an pentru firme și calculează că alegerile făcute o singură dată în browser ar scuti circa 200 de milioane de utilizatori de 198 de milioane de ore pe an.

Ce a schimbat Consiliul în octombrie 2026

Pe 21 octombrie 2026, ambasadorii statelor membre au convenit mandatul de negociere al Consiliului. Textul lasă regula cookie-urilor în Directiva ePrivacy și rescrie articolul 5 alineatul (3), în loc s-o mute în GDPR. Excepțiile devin o listă închisă, și una mai lungă: pe lângă transmitere, serviciile cerute și securitate, permite statistici anonime de vizitare pe care le poate face și un terț în numele site-ului, măsurarea audienței pentru media conform Actului european privind libertatea mass-media și măsurarea afișării și performanței reclamei contextuale, cu date pseudonimizate și fără profilare. Refuzul rămâne la un singur click, iar pauza înainte de o nouă întrebare după un refuz scade de la șase luni la patru.

Singura economie pe care Comisia a socotit-o în ore, alegerea făcută o singură dată în browser, e exact măsura pe care Consiliul a scos-o. În locul ei, Consiliul cere Comisiei un raport despre tehnologiile care protejează confidențialitatea, în 12 luni de la adoptare. Și pentru că regula rămâne într-o directivă, fiecare țară ar avea 24 de luni după adoptare ca s-o transpună în legea națională, așa că detaliile ar continua să difere de la o țară la alta.

Unde se află propunerea în noiembrie 2026

În Parlamentul European, dosarul e gestionat în comun de comisia pentru industrie, ITRE, și de comisia pentru libertăți civile, LIBE, cu Aura Salla și Marina Kaljurand ca raportoare din 25 februarie 2026. Pe 3 noiembrie 2026, Observatorul legislativ al Parlamentului îi dă statutul „Awaiting committee decision”, fără vreun vot în comisie sau în plen înregistrat. Negocierile dintre Parlament și Consiliu pot începe doar după ce Parlamentul are o poziție, iar ele nu au început.

Așadar nimic din toate acestea nu se aplică încă, iar drumul e mai lung decât sugerează titlurile din presă: o poziție a Parlamentului, un acord cu Consiliul, adoptarea formală și, în versiunea Consiliului, încă până la 24 de luni de legiferare națională după aceea. Până atunci, un site e judecat după regula în vigoare azi.

Germania a construit deja varianta din browser

Germania nu a așteptat Bruxelles-ul. Ordonanța ei privind gestionarea consimțământului, EinwV, semnată pe 6 februarie 2025 și în vigoare din 1 aprilie 2025, îi permite BfDI să recunoască servicii care stochează central alegerile unei persoane privind cookie-urile, ca site-urile să le poată citi în loc să întrebe din nou. BfDI l-a recunoscut pe primul, Consenter, de la Law & Innovation Technology GmbH, pe 17 octombrie 2025, iar pe 3 noiembrie 2026 e în continuare singurul serviciu din registru.

Cererea nu e obstacolul, cel puțin pe hârtie: în sondajul forsa pentru BfDI, două treimi dintre respondenți și-ar putea imagina să folosească un astfel de manager de cookies, iar 83% vor ca setările lor să fie valabile pe toate site-urile. Paragraful 18 al ordonanței face însă conectarea la un serviciu recunoscut voluntară pentru site-uri, așa că o alegere salvată o singură dată contează doar pe site-urile care decid s-o citească.

Ce faci acum și ce poți aștepta

Nu schimba nimic din cauza Omnibus încă. Se aplică regulile în vigoare: articolul 5 alineatul (3) din Directiva ePrivacy, așa cum l-a transpus fiecare țară, § 25 TDDDG în Germania și Legea 506/2004 în România, explicate pas cu pas în ghidul nostru despre bannerul de cookies și Consent Mode v2. Să scoți un banner pentru că o propunere ți-ar excepta statisticile sau să întrebi din nou după un refuz după un calendar pe care nu l-a adoptat nimeni înseamnă să te bazezi pe un text care încă se poate schimba. Singurul punct asupra căruia sunt de acord toate versiunile e refuzul dintr-un singur click, iar pe acesta merită să-l ai de acum.

Un site care nu stochează nimic ce necesită acord nu are nevoie de banner, nici azi, nici în vreuna dintre versiunile aflate pe masă. Sesiunea de autentificare, coșul de cumpărături și limba aleasă sunt strict necesare, iar un banner pe un site care nu folosește nimic altceva e un click care nu protejează pe nimeni. Cele mai multe bannere există din cauza unuia sau a două instrumente, de obicei statistici sau publicitate, iar o analiză de trafic care nu stochează nimic pe dispozitiv, comparată în ghidul nostru despre alternativele la Google Analytics, elimină întrebarea în loc să aștepte o excepție. Dacă un site are nevoie de banner se decide prin felul în care e construit, iar asta ține de munca noastră de dezvoltare web.

— FAQ

Întrebări frecvente

Ți-a fost util?
Distribuie articolul
Adaugă-ne ca sursă preferată
Urmărește feedul RSS
Serviciu asociatWeb design, dezvoltare & platformePachet asociatSetup Google Analytics 4Lucrare asociatăClickmedPachet asociatAudit tehnic

Toate resursele →

Surse și metodă

Toate paginile au fost citite pe 3 noiembrie 2026. Comparația dintre textul Comisiei și cel al Consiliului vine din mandatul Consiliului, care marchează fiecare modificare față de propunerea Comisiei. Estimarea de timp e a Comisiei; nu am făcut una proprie, pentru că nu există date măsurate din care s-o facem.

Vrei un site care are nevoie de mai puțin banner?

Construim site-uri care încarcă doar ce le trebuie, ca întrebarea despre acord să se micșoreze sau să dispară, și configurăm un banner care chiar blochează ce promite acolo unde instrumentele tale încă au nevoie de unul.

Începe un proiectWhatsApp